Uneori există mai multe variante posibile de identificare în mod unic a instanţelor unei entităţi. În acest caz se alege un atribut/combinaţie de atribute ca identificator unic principal şi apoi, opţional, se pot alege unul sau mai mulţi identificatori unici secundari.

Prin urmare, trebuie să existe un singur identificator unic principal, dar pot exista mai mulţi identificatori unici secundari.

Stabilirea unor identificatori unici secundari oferă utilizatorilor sistemului pe care îl proiectăm mai multe variante de a accesa sistemul, astfel sistemul devine mai flexibil.